2 definiții pentru emolument
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
emolument sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 127 / V: (nob) emal~ / Pl: ~e / E: fr émolument, lat emolumentum] (Rar) 1 Câștig. 2 Salariu.
emalument sn vz emolument
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: emolument
emolument substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
emalument substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)