emis, ~ă [At: CONTA, O. F. 113 / Pl: ~iși, ~e a; ~uri, ~e sn / E: emite] 1 a Care a fost emis. 2 a (D. radiații, unde fascicule etc.) Produs și propagat în mediul înconjurător Cf emite (2). 3 a (D. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) Enunțat. 4 a (D. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) Pus în circulație. 5 sn (Înv) Decret.

emite vt [At: TELEGRAFUL (1854), 24¹/9 / Pzi: emit / E: lat emittere cf fr émettre] 1 (D. organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (D. corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (D. aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (D. state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).