ecou¹ sn [At: ȘINCAI, ÎNV. 68/20 / V: (înv) eco (S și: echo) / A și: echo) sn și, rar, sf / V: eho (pl: rar ehole), iho, (îvr) ecu (S și: echu) / Pl: ~ri, (îvr) ~oi / E: fr écho, it eco, lat echo] 1 Repetare a unui sunet prin reflectarea undelor sonore pe un obstacol. 2 (Lpl) Unde sonore reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 3 (Adesea fig) Răspuns. 4 (Adesea fig) Sunet. 5 (Adesea fig) Zgomot. 6 (Fig) Impresie pe care o produce un lucru, un fapt, un eveniment asupra cuiva Si: răsunet, vâlvă. 7 (Fig) Interes stârnit de ceva. 8-9 (Fig) Persoană care repetă spusele sau faptele cuiva. 10-11 (Îe) A se face ~l cuiva A răspândi cuvintele sau ideile cuiva. 12 (Asr) Rubrică de ziar consacrată noutăților (mondene). modificată

ecou² sn [At: ALR I, 821/335 / Pl: ~oauă / E: mg ekhós (szekér)] (Reg) Coviltir.

eco^2[1] sn vz ecou modificată

ecu sn vz ecou

eho sn vz ecou