2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

echitațiune sf vz echitație

echitație sf [At: I. GOLESCU, C. / S și: ecui~, equi~ / V: (înv) ecitațiune, ecvitațiune, ecuitațiu sn, ~iune, (îvr) ~tăciune, equitațiune / E: fr équitation, lat equitatio, -onis] (Spt) Călărie.

echităciune sf vz echitație

ecitațiune sf vz echitație

ecuitațiu sn vz echitație

ecvitațiune sf vz echitație

equitațiune sf vz echitație

Intrare: echitațiune
echitațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: echitație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echitație
  • echitația
plural
genitiv-dativ singular
  • echitații
  • echitației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echitațiune
  • echitațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • echitațiuni
  • echitațiunii
plural
vocativ singular
plural
echităciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecitațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecuitațiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecvitațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
equitațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecvitație
  • ecvitația
plural
genitiv-dativ singular
  • ecvitații
  • ecvitației
plural
vocativ singular
plural