2 definiții pentru ecarté
Explicative DEX
ecarte sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~u / S: (după fr) ecarté / Pl: ~uri / E: fr écarté] 1 Joc de cărți la care participă de obicei două persoane. 2 (Lpl) Partide de ecarte (1). modificată
ecarteu sn vz ecarte
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ecarté
ecarté substantiv neutru
| substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ecarteu substantiv neutru
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)