dănuitor - definiție MDA2 și paradigmă | dexonline

O definiție pentru dănuitor

Explicative DEX

dănuitor, ~oare [At: SOB. HRIS., 42 / Pl: ~i, ~oare / E: dănui + -tor] (Înv) 1 smf Donator. 2 a (Îs) Hârtie ~oare Act de donație.

Intrare: dănuitor

dănuitor substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dănuitor	dănuitorul dănuitoru‑
nominativ-acuzativ	plural	dănuitori	dănuitorii
genitiv-dativ	singular	dănuitor	dănuitorului
genitiv-dativ	plural	dănuitori	dănuitorilor
vocativ	singular	dănuitorule
vocativ	plural	dănuitorilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)