O definiție pentru dănuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dănuitor, ~oare [At: SOB. HRIS., 42 / Pl: ~i, ~oare / E: dănui + -tor] (Înv) 1 smf Donator. 2 a (Îs) Hârtie ~oare Act de donație.
Intrare: dănuitor
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)