O definiție pentru dădăci

Explicative DEX

dădăci vt [At: GHICA, S. 258 / Pzi: ~esc / E: dădacă] 1 A îngriji un copil în calitate de dădacă. 2 (Fam) A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil. 3 (Pex) A sfătui insistent, până la plictiseală. 4 (Pex) A îndemna.

Intrare: dădăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dădăci
  • dădăcire
  • dădăcit
  • dădăcitu‑
  • dădăcind
  • dădăcindu‑
singular plural
  • dădăcește
  • dădăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dădăcesc
(să)
  • dădăcesc
  • dădăceam
  • dădăcii
  • dădăcisem
a II-a (tu)
  • dădăcești
(să)
  • dădăcești
  • dădăceai
  • dădăciși
  • dădăciseși
a III-a (el, ea)
  • dădăcește
(să)
  • dădăcească
  • dădăcea
  • dădăci
  • dădăcise
plural I (noi)
  • dădăcim
(să)
  • dădăcim
  • dădăceam
  • dădăcirăm
  • dădăciserăm
  • dădăcisem
a II-a (voi)
  • dădăciți
(să)
  • dădăciți
  • dădăceați
  • dădăcirăți
  • dădăciserăți
  • dădăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dădăcesc
(să)
  • dădăcească
  • dădăceau
  • dădăci
  • dădăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)