O definiție pentru ducăreț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ducăreț, ~eață a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~i, ~eț / E: duce3 + -ăreț] Umblăreț.

Intrare: ducăreț
ducăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducăreț
  • ducărețul
  • ducărețu‑
  • ducăreață
  • ducăreața
plural
  • ducăreți
  • ducăreții
  • ducărețe
  • ducărețele
genitiv-dativ singular
  • ducăreț
  • ducărețului
  • ducărețe
  • ducăreței
plural
  • ducăreți
  • ducăreților
  • ducărețe
  • ducărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)