dobândit¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dobândi] 1-14 Dobândire (1-14).

dobândit², ~ă a [At: OBRADOVICI, D. 37/3 / Pl: ~iți, ~e / E: dobândi] 1 Obținut prin muncă. 2 Câștigat (3). 3 Găsit. 4 Stăpânit. 5 Moștenit. 6 Atras Cf dobândi (6). 7 Primit în dar. 8 Obținut. 9 Îmbolnăvit. 10 (Reg) Posedat Cf dobândi (14). 11 Cucerit (2). 12 Biruit (1). 13 Prins. 14 (Pop) Căpătuit (1-2).

dobândi [At: COD. VOR., 21/10 / Pzi: ~desc / E: vsl добити] 1 vt(a) (C.i. bunuri materiale și spirituale) A obține prin muncă, prin eforturi. 2 vt A câștiga. 3 vt A găsi. 4 vt A pune stăpânire. 5 vt A moșteni. 6 vt (Înv; c.i. oameni) A atrage de partea sa. 7 vt A primi în dar. 8 vt A obține. 9 vt (Înv; îe) A ~ voie A avea voie. 10 vt (Înv; fig; c.i. sufletul, gândul etc.) A pune stăpânire. 11 vt(a) (Îvp; c.i. un copil) A deveni părinte. 12 vt (C.i. o boală, un defect fizic etc.) A suferi de... 13 vt (Reg; d. obiecte metalice; îlv) A ~ cocleală A se oxida. 14 vt (Reg; c.i. femei) A poseda. 15 vt (Îvp; c.i. un oraș, o cetate, o țară) A cuceri (6). 16 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A birui (1). 17 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A prinde. 18 vr (Pop) A se căpătui (1).