2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

divanit sm, am [At: (a. 1812) DOC. EC. 141 / V: ~vănit / Pl: ~iți / E: ngr ντιβανίτηξ] 1-2 (Persoană) care făcea parte din divan (2) Si: divanist (1-2) 3-4 (Pex) (Persoană) care avea trecere pe lângă un domnitor, făcând parte din protipendadă.

divăni [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nesc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.

divănit am vz divanit

ghivăni v vz divăni

Intrare: divanit
adjectiv masculin (AM3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divanit
  • divanitul
  • divanitu‑
plural
  • divaniți
  • divaniții
genitiv-dativ singular
  • divanit
  • divanitului
plural
  • divaniți
  • divaniților
vocativ singular
plural
divănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: divăni
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divăni
  • divănire
  • divănit
  • divănitu‑
  • divănind
  • divănindu‑
singular plural
  • divănește
  • divăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divănesc
(să)
  • divănesc
  • divăneam
  • divănii
  • divănisem
a II-a (tu)
  • divănești
(să)
  • divănești
  • divăneai
  • divăniși
  • divăniseși
a III-a (el, ea)
  • divănește
(să)
  • divănească
  • divănea
  • divăni
  • divănise
plural I (noi)
  • divănim
(să)
  • divănim
  • divăneam
  • divănirăm
  • divăniserăm
  • divănisem
a II-a (voi)
  • divăniți
(să)
  • divăniți
  • divăneați
  • divănirăți
  • divăniserăți
  • divăniseți
a III-a (ei, ele)
  • divănesc
(să)
  • divănească
  • divăneau
  • divăni
  • divăniseră
ghivăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)