distic¹ sn vz distih¹

distic², ~ă a [At: GRECESCU, FL. 645 / V: ~ih² / Pl: ~ici, ~ice / E: ger distich] (Bot; d. organe alterne) Care este dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și alta a unui ax.

distih¹ sn [At: HELIADE, O. II,170 / V: (rar) ~ic¹ / S și: ~ich / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr distique, lat distichon, ngr δίστιχον] Grup de două versuri cu structură metrică (deosebită), care formează o strofă cu înțeles de sine stătător.

distih², ~ă a vz distic²