2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

dezmâniat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmânia] (Înv) Calmare.

dezmâniat2, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 114/7 / S și: desm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezmânia] (Înv) Calm.

dezmânia vtr [At: PALIA (1581), 132/11, cf 369 / V: (reg) diz~[1] / S și: desm~ / P: ~ni-a / Pzi: ~mânii, (rar) ~iez / E: dez- + mânia] 1-2 (Îvp) A-și potoli sau a face să-și potolească mânia Si: a (se) liniști, a (se) calma.

  1. Varianta dizmânia nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar, ci dizmănia. — Ladislau Strifler

dizmănia v vz dezmânia

Intrare: dezmâniat
dezmâniat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmâniat
  • dezmâniatul
  • dezmâniatu‑
  • dezmânia
  • dezmâniata
plural
  • dezmâniați
  • dezmâniații
  • dezmâniate
  • dezmâniatele
genitiv-dativ singular
  • dezmâniat
  • dezmâniatului
  • dezmâniate
  • dezmâniatei
plural
  • dezmâniați
  • dezmâniaților
  • dezmâniate
  • dezmâniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmânia
  • silabație: -ni-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmânia
  • dezmâniere
  • dezmâniat
  • dezmâniatu‑
  • dezmâniind
  • dezmâniindu‑
singular plural
  • dezmânie
  • dezmâniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmânii
(să)
  • dezmânii
  • dezmâniam
  • dezmâniai
  • dezmâniasem
a II-a (tu)
  • dezmânii
(să)
  • dezmânii
  • dezmâniai
  • dezmâniași
  • dezmâniaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmânie
(să)
  • dezmânie
  • dezmânia
  • dezmânie
  • dezmâniase
plural I (noi)
  • dezmâniem
(să)
  • dezmâniem
  • dezmâniam
  • dezmâniarăm
  • dezmâniaserăm
  • dezmâniasem
a II-a (voi)
  • dezmâniați
(să)
  • dezmâniați
  • dezmâniați
  • dezmâniarăți
  • dezmâniaserăți
  • dezmâniaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmânie
(să)
  • dezmânie
  • dezmâniau
  • dezmânia
  • dezmâniaseră
  • silabație: -ni-a info
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmânia
  • dezmâniere
  • dezmâniat
  • dezmâniatu‑
  • dezmâniind
  • dezmâniindu‑
singular plural
  • dezmânia
  • dezmâniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmâniez
(să)
  • dezmâniez
  • dezmâniam
  • dezmâniai
  • dezmâniasem
a II-a (tu)
  • dezmâniezi
(să)
  • dezmâniezi
  • dezmâniai
  • dezmâniași
  • dezmâniaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmânia
(să)
  • dezmânieze
  • dezmânia
  • dezmânie
  • dezmâniase
plural I (noi)
  • dezmâniem
(să)
  • dezmâniem
  • dezmâniam
  • dezmâniarăm
  • dezmâniaserăm
  • dezmâniasem
a II-a (voi)
  • dezmâniați
(să)
  • dezmâniați
  • dezmâniați
  • dezmâniarăți
  • dezmâniaserăți
  • dezmâniaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmânia
(să)
  • dezmânieze
  • dezmâniau
  • dezmânia
  • dezmâniaseră
desmânia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizmănia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)