detunat¹ sn [At: IST. AM. 43^r/12 / V: (îvp) ~ă sf / Pl: ~uri / E: detuna] (Rar) 1-5 Detunare (1-5).

detunat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~ați, ~e / E: detuna] 1 (Pop) Lovit de trăsnet Si: trăsnit. 2 (Reg; fig) Crăpat. 3 (Pop) Zăpăcit. 4 (Pop) Nebun. 5 (Pop; pex) Amețit de băutură. 6 (Rar; d. voce) Răsunătoare. 7 (Reg) Frânt de oboseală.

detonat², ~ă a vz detunat²

detuna [At: URECHE, ap. LET. 103 / Pzi: detun / E: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trăsni. 3 vi (Înv) A tuna. 4-5 vtr (Îvr; fig) A (se) dărâma. 6 vt (Îvr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 vt (Îvp) A descărca o armă de foc (cu scopul de a ucide) Si: a împușca. 8 vt (Înv) A bombarda. 9 vt (Înv; pex) A doborî. 10 vt (Înv) A lovi. 11 vt (Înv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A răsuna. 14 vi (D. arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; d. oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 16 vi (Fig; d. voce, cuvinte) A răsuna puternic. 17 vt (Reg; fig) A crăpa. 18 vr (Olt) A se chinui să ducă o greutate Si: (îrg) a se huțupăui.

detunată sf vz detunat¹