2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

despotcovire sf [At: POLIZU / V: (reg) dis~ / Pl: ~ri / E: despotcovi] (Rar) 1 Pierdere a potcoavelor de către cai Si: despotcovit1 (1). 2 Scoatere a potcoavelor unui cal Si: despotcovit1 (2).

despotcovi [At: POLIZU / V: dis~ / Pzi: ~vesc / E: des- + potcovi] 1 vr (D. cai) A rămâne fără potcoave. 2 vt A scoate potcoavele unui cal.

Intrare: despotcovire
despotcovire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despotcovire
  • despotcovirea
plural
  • despotcoviri
  • despotcovirile
genitiv-dativ singular
  • despotcoviri
  • despotcovirii
plural
  • despotcoviri
  • despotcovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: despotcovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despotcovi
  • despotcovire
  • despotcovit
  • despotcovitu‑
  • despotcovind
  • despotcovindu‑
singular plural
  • despotcovește
  • despotcoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despotcovesc
(să)
  • despotcovesc
  • despotcoveam
  • despotcovii
  • despotcovisem
a II-a (tu)
  • despotcovești
(să)
  • despotcovești
  • despotcoveai
  • despotcoviși
  • despotcoviseși
a III-a (el, ea)
  • despotcovește
(să)
  • despotcovească
  • despotcovea
  • despotcovi
  • despotcovise
plural I (noi)
  • despotcovim
(să)
  • despotcovim
  • despotcoveam
  • despotcovirăm
  • despotcoviserăm
  • despotcovisem
a II-a (voi)
  • despotcoviți
(să)
  • despotcoviți
  • despotcoveați
  • despotcovirăți
  • despotcoviserăți
  • despotcoviseți
a III-a (ei, ele)
  • despotcovesc
(să)
  • despotcovească
  • despotcoveau
  • despotcovi
  • despotcoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)