2 definiții pentru deslușitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deslușitor, ~oare smf, a [At: POENARU, Î. VIII/8 / V: (îvr) dăs~, dos~, ~sclu~, doslo~ / Pl: ~i, ~oare / E: desluși + -tor] (Persoană) care clarifică.
dosloșitor, ~oare a vz deslușitor[1] modificată
- În original, posibilă greșeală de tipar: dosloțitor, ~oare a vz desluțitor — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: deslușitor
deslușitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dosloșitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)