2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

descăpățânat, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitat.

descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~nez / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.

descăpățina vt vz descăpățâna

discăpățâna v vz descăpățâna

Intrare: descăpățânat
descăpățânat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descăpățânat
  • descăpățânatul
  • descăpățânatu‑
  • descăpățâna
  • descăpățânata
plural
  • descăpățânați
  • descăpățânații
  • descăpățânate
  • descăpățânatele
genitiv-dativ singular
  • descăpățânat
  • descăpățânatului
  • descăpățânate
  • descăpățânatei
plural
  • descăpățânați
  • descăpățânaților
  • descăpățânate
  • descăpățânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descăpățâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățâna
  • descăpățânare
  • descăpățânat
  • descăpățânatu‑
  • descăpățânând
  • descăpățânându‑
singular plural
  • descăpățânea
  • descăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpățânez
(să)
  • descăpățânez
  • descăpățânam
  • descăpățânai
  • descăpățânasem
a II-a (tu)
  • descăpățânezi
(să)
  • descăpățânezi
  • descăpățânai
  • descăpățânași
  • descăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățâna
  • descăpățână
  • descăpățânase
plural I (noi)
  • descăpățânăm
(să)
  • descăpățânăm
  • descăpățânam
  • descăpățânarăm
  • descăpățânaserăm
  • descăpățânasem
a II-a (voi)
  • descăpățânați
(să)
  • descăpățânați
  • descăpățânați
  • descăpățânarăți
  • descăpățânaserăți
  • descăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpățânea
(să)
  • descăpățâneze
  • descăpățânau
  • descăpățâna
  • descăpățânaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățina
  • descăpăținare
  • descăpăținat
  • descăpăținatu‑
  • descăpăținând
  • descăpăținându‑
singular plural
  • descăpăținea
  • descăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpăținez
(să)
  • descăpăținez
  • descăpăținam
  • descăpăținai
  • descăpăținasem
a II-a (tu)
  • descăpăținezi
(să)
  • descăpăținezi
  • descăpăținai
  • descăpăținași
  • descăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpățina
  • descăpățină
  • descăpăținase
plural I (noi)
  • descăpăținăm
(să)
  • descăpăținăm
  • descăpăținam
  • descăpăținarăm
  • descăpăținaserăm
  • descăpăținasem
a II-a (voi)
  • descăpăținați
(să)
  • descăpăținați
  • descăpăținați
  • descăpăținarăți
  • descăpăținaserăți
  • descăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpăținea
(să)
  • descăpățineze
  • descăpăținau
  • descăpățina
  • descăpăținaseră
discăpățâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)