O definiție pentru descurcătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descurcătură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: descurca + -tură] 1-4 (Îoc încurcătură) Lucru descurcat2 (1-3, 5).
Intrare: descurcătură
descurcătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||