2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descurcat1 sns [At: MDA ms / E: descurca] 1-6 Descurcare (1-6).
descurcat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: descurca] 1 (D. păr sau lână) Descâlcit. 2 (D. drumul rătăcit) Găsit2. 3 (D. situații sau texte confuze) Lămurit2. 4 (D. ființe) Eliberat dintr-o încurcătură. 5 (D. probleme) Soluționat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descurca [At: CORESI, EV. 212/34 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~urc / E: des- + (în)curca] 1-2 vtr (D. păr, lână) A (se) descâlci. 3 vt (Îe) Cine a încurcat pânza, trebuie să o ~rce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă. 4 vt A găsi drumul. 5 vt (Îe) A ~ urma A căuta urmele unui animal. 6-9 vtr A (se) lămuri (o situație sau) un text confuz. 10 vt (Îe) ~că-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 vt (Îe) ~că-mi lumina! Du-te din lumină! 12 vr (D. persoane) A ieși dintr-o situație încurcată. 13 vt A soluționa o problemă complicată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||