dexonline

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

descăierare sf [At: LB / Pl: ~rări / E: descăiera] 1 (Îvr) Separare dintr-o încăierare. 2 Descurcare a unui lucru încâlcit.

descăiera [At: LB / Pzi: ~caier / E: des- + [în]căiera] 1-2 vtr (Îvr) A (se) separa dintr-o încăierare Si: (Mun) descăibăra. 3 vr (Fig) A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 4 vt (Reg) A desface un lucru încâlcit.

Intrare: descăierare

descăierare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	descăierare	descăierarea
nominativ-acuzativ	plural	descăierări	descăierările
genitiv-dativ	singular	descăierări	descăierării
genitiv-dativ	plural	descăierări	descăierărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: descăiera

descăiera verb grupa I conjugarea I

verb (V19) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) descăiera	descăierare	descăierat descăieratu‑	descăierând descăierându‑	singular	plural
		(a) descăiera	descăierare	descăierat descăieratu‑	descăierând descăierându‑	descaieră	descăierați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descaier	(să) descaier	descăieram	descăierai	descăierasem
	a II-a (tu)	descaieri	(să) descaieri	descăierai	descăierași	descăieraseși
	a III-a (el, ea)	descaieră	(să) descaiere	descăiera	descăieră	descăierase
plural	I (noi)	descăierăm	(să) descăierăm	descăieram	descăierarăm	descăieraserăm descăierasem
	a II-a (voi)	descăierați	(să) descăierați	descăierați	descăierarăți	descăieraserăți descăieraseți
	a III-a (ei, ele)	descaieră	(să) descaiere	descăierau	descăierară	descăieraseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)