2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

depistat1 sn [At: / Pl: ~uri / E: depista] 1 Depistare (1). 2 Cercetare.

depistat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: depista] 1 Care a fost urmărit, căutat. 2 Care a fost examinat, cercetat.

depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~tez / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.

Intrare: depistat
depistat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depistat
  • depistatul
  • depistatu‑
  • depista
  • depistata
plural
  • depistați
  • depistații
  • depistate
  • depistatele
genitiv-dativ singular
  • depistat
  • depistatului
  • depistate
  • depistatei
plural
  • depistați
  • depistaților
  • depistate
  • depistatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depista
  • depistare
  • depistat
  • depistatu‑
  • depistând
  • depistându‑
singular plural
  • depistea
  • depistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depistez
(să)
  • depistez
  • depistam
  • depistai
  • depistasem
a II-a (tu)
  • depistezi
(să)
  • depistezi
  • depistai
  • depistași
  • depistaseși
a III-a (el, ea)
  • depistea
(să)
  • depisteze
  • depista
  • depistă
  • depistase
plural I (noi)
  • depistăm
(să)
  • depistăm
  • depistam
  • depistarăm
  • depistaserăm
  • depistasem
a II-a (voi)
  • depistați
(să)
  • depistați
  • depistați
  • depistarăți
  • depistaserăți
  • depistaseți
a III-a (ei, ele)
  • depistea
(să)
  • depisteze
  • depistau
  • depista
  • depistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)