2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

denumit1 sn [At: MDA ms / E: denumi] 1 (Înv) Desemnare (2). 2 Denumire (2).

denumit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: denumi] 1 Desemnat (2) printr-un nume. 2 (Înv) Numit într-o funcție.

denumi vt [At: ODOBESCU, I, 486 / Pzi: ~mesc / E: de4 + numi] 1 (Înv) A desemna. 2 A da nume unei ființe sau unui lucru.

Intrare: denumit
denumit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denumit
  • denumitul
  • denumitu‑
  • denumi
  • denumita
plural
  • denumiți
  • denumiții
  • denumite
  • denumitele
genitiv-dativ singular
  • denumit
  • denumitului
  • denumite
  • denumitei
plural
  • denumiți
  • denumiților
  • denumite
  • denumitelor
vocativ singular
plural
Intrare: denumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denumi
  • denumire
  • denumit
  • denumitu‑
  • denumind
  • denumindu‑
singular plural
  • denumește
  • denumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denumesc
(să)
  • denumesc
  • denumeam
  • denumii
  • denumisem
a II-a (tu)
  • denumești
(să)
  • denumești
  • denumeai
  • denumiși
  • denumiseși
a III-a (el, ea)
  • denumește
(să)
  • denumească
  • denumea
  • denumi
  • denumise
plural I (noi)
  • denumim
(să)
  • denumim
  • denumeam
  • denumirăm
  • denumiserăm
  • denumisem
a II-a (voi)
  • denumiți
(să)
  • denumiți
  • denumeați
  • denumirăți
  • denumiserăți
  • denumiseți
a III-a (ei, ele)
  • denumesc
(să)
  • denumească
  • denumeau
  • denumi
  • denumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „denumit” (34 clipuri)
Clipul 1 / 34