opțiuni
help ajutor

2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demarcat1 sn [At: MDA ms / E: demarca] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4).

demarcat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: demarca] 1 Care a fost separat printr-o linie de demarcație (6). 2 Delimitat2. 3 Despărțit2. 4 (Spt) Care a ieșit de sub supravegherea adversarului.

demarca [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.

Intrare: demarcat
demarcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcat
  • demarcatul
  • demarcatu‑
  • demarcată
  • demarcata
plural
  • demarcați
  • demarcații
  • demarcate
  • demarcatele
genitiv-dativ singular
  • demarcat
  • demarcatului
  • demarcate
  • demarcatei
plural
  • demarcați
  • demarcaților
  • demarcate
  • demarcatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: demarca
demarca1 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
 singular plural
  • demarchează
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarchez
 (să)
  • demarchez
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarchezi
 (să)
  • demarchezi
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarchează
 (să)
  • demarcheze
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
 (să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
 (să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarchează
 (să)
  • demarcheze
  • demarcau
  • demarcară
  • demarcaseră
demarca2 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
 singular plural
  • demarcă
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarc
 (să)
  • demarc
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarci
 (să)
  • demarci
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarcă
 (să)
  • demarce
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
 (să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
 (să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarcă
 (să)
  • demarce
  • demarcau
  • demarcară
  • demarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)