2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

delegare sf [At: HELIADE, PARALELISM I, 68/33 / Pl: ~gări / E: delega] 1 Delegație (2). 2 (Rar) Autosupunere. 3 Însărcinare pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări Si: delegat1 (3). 4 Trimitere temporară a unui angajat în afara locului de muncă obișnuit, pentru a îndeplini anumite însărcinări de serviciu, în interesul unității din care face parte Si: delegat1 (4).

delega [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.

Intrare: delegare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delegare
  • delegarea
plural
  • delegări
  • delegările
genitiv-dativ singular
  • delegări
  • delegării
plural
  • delegări
  • delegărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delega
  • delegare
  • delegat
  • delegatu‑
  • delegând
  • delegându‑
singular plural
  • delea
  • delegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deleg
(să)
  • deleg
  • delegam
  • delegai
  • delegasem
a II-a (tu)
  • delegi
(să)
  • delegi
  • delegai
  • delegași
  • delegaseși
a III-a (el, ea)
  • delea
(să)
  • delege
  • delega
  • delegă
  • delegase
plural I (noi)
  • delegăm
(să)
  • delegăm
  • delegam
  • delegarăm
  • delegaserăm
  • delegasem
a II-a (voi)
  • delegați
(să)
  • delegați
  • delegați
  • delegarăți
  • delegaserăți
  • delegaseți
a III-a (ei, ele)
  • delea
(să)
  • delege
  • delegau
  • delega
  • delegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)