Forma deflagrațiune este o variantă a lui deflagrație.
2 definiții pentru deflagrație
Explicative DEX
deflagrație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflagration] 1-2 Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau) cu scântei, care se propagă cu viteză relativ mică Si: deflagrare (4-5) Vz detonație. 3 (Îe) ~ mondială Război mondial.
deflagrațiune sf vz deflagrație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: deflagrație
deflagrație substantiv feminin
- silabație: de-fla-gra-ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
deflagrațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||