Una definición por declic

Diccionarios de uso general

declic sn [At: ENC. TEHN. 187 / Pl: ~uri / E: fr déclic] Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu alta.

Entrada: declic
  • silabación: de-clic info
substantiv neutru (N24)
Fuentes para la flexión: DOR
sin artículo artículo def.
nominativo-acusativo singular
  • declic
  • declicul
  • declicu‑
plural
  • declicuri
  • declicurile
genitivo-dativo singular
  • declic
  • declicului
plural
  • declicuri
  • declicurilor
vocativo singular
plural
* elisiones y formas largas – (muestre)