dexonline

călugărit¹ sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: ~uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).

călugărit², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriți (1).

călugări vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gheri / Pzi: ~resc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).

călugheri v vz călugări

Intrare: călugărit

călugărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	călugărit	călugăritul călugăritu‑	călugărită	călugărita
nominativ-acuzativ	plural	călugăriți	călugăriții	călugărite	călugăritele
genitiv-dativ	singular	călugărit	călugăritului	călugărite	călugăritei
genitiv-dativ	plural	călugăriți	călugăriților	călugărite	călugăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: călugări

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) călugări	călugărire	călugărit călugăritu‑	călugărind călugărindu‑	singular	plural
		(a) călugări	călugărire	călugărit călugăritu‑	călugărind călugărindu‑	călugărește	călugăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	călugăresc	(să) călugăresc	călugăream	călugării	călugărisem
	a II-a (tu)	călugărești	(să) călugărești	călugăreai	călugăriși	călugăriseși
	a III-a (el, ea)	călugărește	(să) călugărească	călugărea	călugări	călugărise
plural	I (noi)	călugărim	(să) călugărim	călugăream	călugărirăm	călugăriserăm călugărisem
	a II-a (voi)	călugăriți	(să) călugăriți	călugăreați	călugărirăți	călugăriserăți călugăriseți
	a III-a (ei, ele)	călugăresc	(să) călugărească	călugăreau	călugăriră	călugăriseră

călugheri

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)