2 definiții pentru călugărit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
călugărit1 sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: ~uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).
călugărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriți (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: călugărit
călugărit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)