2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

curtenire sf [At: ȘINCAI, HR. II, 17/ V: (înv) cor~ / Pl: ~ri / E: curteni] Curte (31).

corteni v vz curteni

cortenire sf vz curtenire

curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire. corectat(ă)

Intrare: curtenire
curtenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenire
  • curtenirea
plural
  • curteniri
  • curtenirile
genitiv-dativ singular
  • curteniri
  • curtenirii
plural
  • curteniri
  • curtenirilor
vocativ singular
plural
cortenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curteni
  • curtenire
  • curtenit
  • curtenitu‑
  • curtenind
  • curtenindu‑
singular plural
  • curtenește
  • curteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtenesc
(să)
  • curtenesc
  • curteneam
  • curtenii
  • curtenisem
a II-a (tu)
  • curtenești
(să)
  • curtenești
  • curteneai
  • curteniși
  • curteniseși
a III-a (el, ea)
  • curtenește
(să)
  • curtenească
  • curtenea
  • curteni
  • curtenise
plural I (noi)
  • curtenim
(să)
  • curtenim
  • curteneam
  • curtenirăm
  • curteniserăm
  • curtenisem
a II-a (voi)
  • curteniți
(să)
  • curteniți
  • curteneați
  • curtenirăți
  • curteniserăți
  • curteniseți
a III-a (ei, ele)
  • curtenesc
(să)
  • curtenească
  • curteneau
  • curteni
  • curteniseră
corteni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)