2 definiții pentru curtenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curtenire sf [At: ȘINCAI, HR. II, 17/ V: (înv) cor~ / Pl: ~ri / E: curteni] Curte (31).

Intrare: curtenire
curtenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenire
  • curtenirea
plural
  • curteniri
  • curtenirile
genitiv-dativ singular
  • curteniri
  • curtenirii
plural
  • curteniri
  • curtenirilor
vocativ singular
plural
cortenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.