creditat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credita] 1-5 Creditare (1-5).

creditat², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: credita] 1 Căruia i s-a deschis un credit Si: (înv) credetăluit² (1). 2 Căruia i se vinde pe datorie Si: (înv) credetăluit². 3 Căruia i s-a înscris, în credit, ceea ce i se datorează Si: (înv) credetăluit² (3). 4 Acreditat². 5 Căruia i s-a dat o scrisoare de credit Si: (înv) credetăluit² (5). 8 Căruia i se înregistrează în creditul (20-22) său un cont Si: (înv) credetăluit² (6-8). 9 (Fig) Căruia i se acordă încredere Si: (înv) credetăluit² (9).

credita vt [At: GORUN, F. 91 / Pzi: ~tez / E: fr créditer] 1 A deschide cuiva un credit Si: (înv) credetălui (1). 2 A vinde pe datorie Si: (înv) credetălui (2). 3 A înscrie în creditul (22) cuiva ceea ce i se datorează Si: (înv) credetălui (3). 4 A acredita. 5 A da cuiva o scrisoare de credit (3) Si: (înv) credetălui (5). 6-8 (Îoc a debita) A înregistra în creditul (20-22) unui cont Si: (înv) credetălui (6-8). 9 (Îe) A ~ un cont A înscrie contul debitor corespunzător și suma respectivă. 10 (Fig) A acorda încredere cuiva.