2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

corintean, ~ă smf, a [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / Pl: ~eni, ~ene / E: ns cf corintian] 1-13 Corintian (1-13).

corintian, ~ă [At: DA / P: ~ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr corinthien] 1 a Corintic. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația Corintului. 4-5 smf, a (Om) originar din Corint. 6 smp Populația care locuiește în Corint. 7-8 a Care aparține Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (4-5). 9-10 Privitor la Corint sau Corintieni (5) Si: corintic (6-7). 11-12 Care este specific Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (8-9). 13 Care provine din Corint Si: corintic (10). corectat(ă)

Intrare: corintian / corintean (adj.)
corintian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ti-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintian
  • corintianul
  • corintianu‑
  • corintia
  • corintiana
plural
  • corintieni
  • corintienii
  • corintiene
  • corintienele
genitiv-dativ singular
  • corintian
  • corintianului
  • corintiene
  • corintienei
plural
  • corintieni
  • corintienilor
  • corintiene
  • corintienelor
vocativ singular
plural
corintean2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintean
  • corinteanul
  • corinteanu‑
  • corintea
  • corinteana
plural
  • corinteni
  • corintenii
  • corintene
  • corintenele
genitiv-dativ singular
  • corintean
  • corinteanului
  • corintene
  • corintenei
plural
  • corinteni
  • corintenilor
  • corintene
  • corintenelor
vocativ singular
plural
Intrare: corintian / corintean (persoană)
  • silabație: -ti-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintian
  • corintianul
  • corintianu‑
plural
  • corintieni
  • corintienii
genitiv-dativ singular
  • corintian
  • corintianului
plural
  • corintieni
  • corintienilor
vocativ singular
  • corintianule
  • corintiene
plural
  • corintienilor
corintean1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintean
  • corinteanul
  • corinteanu‑
plural
  • corinteni
  • corintenii
genitiv-dativ singular
  • corintean
  • corinteanului
plural
  • corinteni
  • corintenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)