Forma comerciu este o variantă a lui comerț.
4 definiții pentru comerț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comerț sn [At: (a. 1776) URICARIUL I. 179 / V: ~rciu, ~rs, ~țiom / Pl: (rar) ~uri / E: lat commercium, it commercio, fr commerce] 1 Schimb de produse prin vânzarea și cumpărarea lor. 2 (Îs) Cameră de ~ Instituție care reglementează comerțul. 3 (Iuz) Academie de ~ Instituție de învățământ superior care pregătește persoanele care lucrează în domeniul comerțului (1). 4 (Îs) Codice de ~ Cod comercial. 5 Clasă a comercianților. 6 (Fig; îe) A face ~ cu ceva A face comerț (1) ilegal cu ceva. 7 (Frm) Relații de prietenie.
comerciu sn vz comerț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comers sn vz comerț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comerțiom sm vz comerț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: comerț
comerț substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comerci substantiv neutru
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comerțiom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
comerciu substantiv neutru
substantiv neutru (N50) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comers
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)