2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

cochetat sn [At: MAIORESCU, CR. I, 220/11 / E: cocheta] 1-2 Cochetare (1-2).

cocheta vi [At: EMINESCU, P. 307 / Pzi: ~tez / E: fr coqueter] 1 A căuta să placă, să atragă atenția, interesul unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător. 2 A schimba cu cineva vorbe curtenitoare.

Intrare: cochetat
cochetat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cocheta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocheta
  • cochetare
  • cochetat
  • cochetatu‑
  • cochetând
  • cochetându‑
singular plural
  • cochetea
  • cochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cochetez
(să)
  • cochetez
  • cochetam
  • cochetai
  • cochetasem
a II-a (tu)
  • cochetezi
(să)
  • cochetezi
  • cochetai
  • cochetași
  • cochetaseși
a III-a (el, ea)
  • cochetea
(să)
  • cocheteze
  • cocheta
  • cochetă
  • cochetase
plural I (noi)
  • cochetăm
(să)
  • cochetăm
  • cochetam
  • cochetarăm
  • cochetaserăm
  • cochetasem
a II-a (voi)
  • cochetați
(să)
  • cochetați
  • cochetați
  • cochetarăți
  • cochetaserăți
  • cochetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cochetea
(să)
  • cocheteze
  • cochetau
  • cocheta
  • cochetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)