opțiuni
help ajutor

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

clintire sf [At: N. COSTIN, L. II, 107/23 / Pl: ~ri / E: clinti] 1 Mișcare din loc Si: clinteală (1), clintit1. 2 (Nob) Schimbare. 3 (Înv) Șovăire.

clinti [At: BIBLIA (1688), 3861 / Pzi: ~tesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) mișca puțin din loc Si: a (se) urni, a (se) deplasa, (îvp) a clăti. 3 vir (Nob) A schimba. 4 vr (Fig; înv) A șovăi. 5 vt (Fig; dob îcn) A determina pe cineva să-și schimbe o hotărâre, o părere etc.

Intrare: clintire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clintire
  • clintirea
plural
  • clintiri
  • clintirile
genitiv-dativ singular
  • clintiri
  • clintirii
plural
  • clintiri
  • clintirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clinti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clinti
  • clintire
  • clintit
  • clintitu‑
  • clintind
  • clintindu‑
 singular plural
  • clintește
  • clintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clintesc
 (să)
  • clintesc
  • clinteam
  • clintii
  • clintisem
a II-a (tu)
  • clintești
 (să)
  • clintești
  • clinteai
  • clintiși
  • clintiseși
a III-a (el, ea)
  • clintește
 (să)
  • clintească
  • clintea
  • clinti
  • clintise
plural I (noi)
  • clintim
 (să)
  • clintim
  • clinteam
  • clintirăm
  • clintiserăm
  • clintisem
a II-a (voi)
  • clintiți
 (să)
  • clintiți
  • clinteați
  • clintirăți
  • clintiserăți
  • clintiseți
a III-a (ei, ele)
  • clintesc
 (să)
  • clintească
  • clinteau
  • clintiră
  • clintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)