2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cauzat1 sn [At: MDA ms / P: ca-u~ / Pl: ~uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).
cauzat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit2, pricinuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cauza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 369/14 / P: ca-u~ / Pzi: ~zez / E: fr causer, it causare] 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen Si: a pricinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cauzat
cauzat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: cauza
- silabație: ca-u-za
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)