2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

carbonizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: carboniza] 1-3 Carbonizare (1-3).

carbonizat2, ~ă a [At: BACOVIA, O. 25 / Pl: ~ați, ~e / E: carboniza] 1 (D. cărbuni) Descompus termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen. 2 (D. lemne) Prefăcut în cărbune (prin ardere incompletă). 3 (D. alte substanțe organice) Descompus prin ardere. 4 (Fig) Nimicit. 5 (Fig) Înnegrit.

carboniza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr carboniser] 1-2 (D. cărbuni) A (se) descompune termic în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen. 3-4 (D. lemne) A (se) preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer. 5-6 (D. alte materii organice) A (se) descompune (prin ardere).

Intrare: carbonizat
carbonizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonizat
  • carbonizatul
  • carbonizatu‑
  • carboniza
  • carbonizata
plural
  • carbonizați
  • carbonizații
  • carbonizate
  • carbonizatele
genitiv-dativ singular
  • carbonizat
  • carbonizatului
  • carbonizate
  • carbonizatei
plural
  • carbonizați
  • carbonizaților
  • carbonizate
  • carbonizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: carboniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carboniza
  • carbonizare
  • carbonizat
  • carbonizatu‑
  • carbonizând
  • carbonizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • carbonizea
(să)
  • carbonizeze
  • carboniza
  • carboniză
  • carbonizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • carbonizea
(să)
  • carbonizeze
  • carbonizau
  • carboniza
  • carbonizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)