2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

cantonat, ~ă a [At: CONTEMP. nr. 162, 3 / 6 / Pl: ~ați, ~e / E: cantona] 1 Instalat pentru un timp oarecare într-un cantonament (2). 2 Rămas pe loc. 3 Limitat.

cantona vir [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 6 / 5 / Pzi: ~nez / E: fr cantonner] 1 A se instala, pentru un timp oarecare, într-un cantonament (2). 2 A rămâne pe loc. 3 (Fig) A se limita.

Intrare: cantonat
cantonat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantonat
  • cantonatul
  • cantonatu‑
  • cantona
  • cantonata
plural
  • cantonați
  • cantonații
  • cantonate
  • cantonatele
genitiv-dativ singular
  • cantonat
  • cantonatului
  • cantonate
  • cantonatei
plural
  • cantonați
  • cantonaților
  • cantonate
  • cantonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cantona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cantona
  • cantonare
  • cantonat
  • cantonatu‑
  • cantonând
  • cantonându‑
singular plural
  • cantonea
  • cantonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cantonez
(să)
  • cantonez
  • cantonam
  • cantonai
  • cantonasem
a II-a (tu)
  • cantonezi
(să)
  • cantonezi
  • cantonai
  • cantonași
  • cantonaseși
a III-a (el, ea)
  • cantonea
(să)
  • cantoneze
  • cantona
  • cantonă
  • cantonase
plural I (noi)
  • cantonăm
(să)
  • cantonăm
  • cantonam
  • cantonarăm
  • cantonaserăm
  • cantonasem
a II-a (voi)
  • cantonați
(să)
  • cantonați
  • cantonați
  • cantonarăți
  • cantonaserăți
  • cantonaseți
a III-a (ei, ele)
  • cantonea
(să)
  • cantoneze
  • cantonau
  • cantona
  • cantonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)