2 definiții pentru bălmăjitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălmăjitor, ~oare smf, a [At: LET.2 I, 110 / V: -mejui- / Pl: ~i, ~oare / E: bălmăji + -tort] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjește (1-4).
bălmejuitor, ~oare smf, a vz bălmăjitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălmăjitor
bălmăjitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
bălmejuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||