2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

bălmăjitor, ~oare smf, a [At: LET.2 I, 110 / V: ~mejui~ / Pl: ~i, ~oare / E: bălmăji + -tor] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjește (1-4).

bălmejuitor, ~oare smf, a vz bălmăjitor

Intrare: bălmăjitor (adj.)
bălmăjitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorul
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarea
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorii
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarele
genitiv-dativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorului
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarei
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorilor
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarelor
vocativ singular
plural
bălmejuitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorul
  • bălmejuitoare
  • bălmejuitoarea
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorii
  • bălmejuitoare
  • bălmejuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorului
  • bălmejuitoare
  • bălmejuitoarei
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorilor
  • bălmejuitoare
  • bălmejuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bălmăjitor (persoană)
bălmăjitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorul
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorii
genitiv-dativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorului
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorilor
vocativ singular
plural
bălmejuitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorul
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorii
genitiv-dativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorului
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorilor
vocativ singular
plural