2 definiții pentru bălmăjitor (adj.)
Explicative DEX
bălmăjitor, ~oare smf, a [At: LET.2 I, 110 / V: ~mejui~ / Pl: ~i, ~oare / E: bălmăji + -tor] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjește (1-4).
bălmejuitor, ~oare smf, a vz bălmăjitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălmăjitor (adj.)
bălmăjitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
bălmejuitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălmăjitor, bălmăjitoareadjectiv bălmăjitoare, bălmăjitoaresubstantiv feminin bălmăjitor, bălmăjitorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care bălmăjește. MDA2
etimologie:
- bălmăji + -tor MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.