2 definiții pentru buciuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buciuc sn [At: ȘIO I, 11 / V: bunciuc / Pl: ~uri / E: tc bučuk] (Iuz) 1 Steag turcesc sau tătăresc, confecționat dintr-o jumătate de tui și care reprezenta însemnul marelui spătar, al ispravnicului de Focșani și al marelui căpitan de lefegii. 2 (Pex) Căpitănie. 3 (Pex) Isprăvnicie. 4 Trupă de soldați rămasă din personalul militar care alcătuia o căpetenie.
bunciuc sm vz buciuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: buciuc
buciuc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)