2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
bricinăriță1 sf vz brăcinăriță
bricinăriță2 sf [At: PAMFILE, I. C. 354 / Pl: ~țe / E: bricinar + -iță] (Îrg) Babă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brăcinăriță sf [At: LB / V: brici~ / Pl: ~țe / E: brăcinar + -iță] (Înv) 1 Îndoitură de sus de la izmene (sau de la cioareci) prin care trece brăcinarul Si: bată, betelie, bantă, bartă. 2 Bețișor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinaral în betelie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bricinăriță
bricinăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: brăcinăriță
brăcinăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bricinăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||