3 intrări
4 definiții

Explicative DEX

blăni1[1] vt vz îmblăni

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.

bla sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 204/4 / Pl: blăni, (1-4) blănuri[1], (îvp) ~ne, (înv) ~ni / E: bg блана] 1 Părul care acoperă pielea unor animale. 2 Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3 Haină confecționată din blană (2). 4 Haină căptușită cu blană (2). 5 (Pop) Scândură groasă. 6 (Pop; îe) A-i scutura ~a A bate. 7 (Pop; reg; îe) A dormi ~ A dormi buștean. 8 (îvr; pop; îe) A zăcea ~ A sta întins, nemișcat. 9 (Reg; îvp) Fundul carului. 10 (Pop) Fiecare din cele două scânduri care leagă tălpile războiului Si: chingă, scândură, spetează, stinghie. 11 (Pop) Speteaza codârlei (1). 12 (Pop) Dulapul de la roata joagărului Si: șestină, scândură, tinichea. 13 (Pop) Tocul ferestrei. 14 (Pop) Colacul de lemn al fântânii. 15 (Pop) Capacul coșciugului Si: pleoapă. corectat(ă)

  1. blănuriblănuri Ladislau Strifler

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

Intrare: blăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blănui
  • blănuire
  • blănuit
  • blănuitu‑
  • blănuind
  • blănuindu‑
singular plural
  • blănuiește
  • blănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănuiesc
(să)
  • blănuiesc
  • blănuiam
  • blănuii
  • blănuisem
a II-a (tu)
  • blănuiești
(să)
  • blănuiești
  • blănuiai
  • blănuiși
  • blănuiseși
a III-a (el, ea)
  • blănuiește
(să)
  • blănuiască
  • blănuia
  • blănui
  • blănuise
plural I (noi)
  • blănuim
(să)
  • blănuim
  • blănuiam
  • blănuirăm
  • blănuiserăm
  • blănuisem
a II-a (voi)
  • blănuiți
(să)
  • blănuiți
  • blănuiați
  • blănuirăți
  • blănuiserăți
  • blănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • blănuiesc
(să)
  • blănuiască
  • blănuiau
  • blănui
  • blănuiseră
Intrare: blană
blană1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blana
plural
  • blăni
  • blănile
genitiv-dativ singular
  • blăni
  • blănii
plural
  • blăni
  • blănilor
vocativ singular
plural
blană2 (pl -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F94)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blana
plural
  • blănuri
  • blănurile
genitiv-dativ singular
  • blăni
  • blănii
plural
  • blănuri
  • blănurilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmblăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănire
  • ‑mblănire
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitu‑
  • îmblănind
  • ‑mblănind
  • îmblănindu‑
  • ‑mblănindu‑
singular plural
  • îmblănește
  • ‑mblănește
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănii
  • ‑mblănii
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (tu)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
(să)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
  • îmblăneai
  • ‑mblăneai
  • îmblăniși
  • ‑mblăniși
  • îmblăniseși
  • ‑mblăniseși
a III-a (el, ea)
  • îmblănește
  • ‑mblănește
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblănea
  • ‑mblănea
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănise
  • ‑mblănise
plural I (noi)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
(să)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănirăm
  • ‑mblănirăm
  • îmblăniserăm
  • ‑mblăniserăm
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (voi)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
(să)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăneați
  • ‑mblăneați
  • îmblănirăți
  • ‑mblănirăți
  • îmblăniserăți
  • ‑mblăniserăți
  • îmblăniseți
  • ‑mblăniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblăneau
  • ‑mblăneau
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblăniseră
  • ‑mblăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „blăni” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4