3 intrări

2 definiții

Explicative DEX

blanc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2 Fâșie de material insensibil la lumină, de protecție, la capetele bobinelor de film sau ale bandei magnetice.

blanc2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr blanc] Spațiu alb între două cuvinte sau rânduri tipărite.

Intrare: Blanc
Blanc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Blanc
Intrare: blanc (piele, material)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanc
  • blancul
  • blancu‑
plural
  • blancuri
  • blancurile
genitiv-dativ singular
  • blanc
  • blancului
plural
  • blancuri
  • blancurilor
vocativ singular
plural
Intrare: blanc (spațiu)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanc
  • blancul
  • blancu‑
plural
  • blancuri
  • blancurile
genitiv-dativ singular
  • blanc
  • blancului
plural
  • blancuri
  • blancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic