3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

bilit1 sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: bili] (Trs; Mol) Înălbit1.

bilit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 66 / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Trs; Mol) înălbit2.

bili [At: DOSOFTEI, V. S. 143 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Trs; Mol) A înălbi. 2 vr A se farda cu fard alb Cf bileală.

ghili vt [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: ucr билити] (Reg) A înălbi o pânză prin înmuierea în apă și întinderea repetată la Soare.

Intrare: bilit
bilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilit
  • bilitul
  • bilitu‑
  • bili
  • bilita
plural
  • biliți
  • biliții
  • bilite
  • bilitele
genitiv-dativ singular
  • bilit
  • bilitului
  • bilite
  • bilitei
plural
  • biliți
  • biliților
  • bilite
  • bilitelor
vocativ singular
plural
bilit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilit
  • bilitul
  • bilitu‑
plural
  • bilituri
  • biliturile
genitiv-dativ singular
  • bilit
  • bilitului
plural
  • bilituri
  • biliturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bili (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
(să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
(să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
(să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
(să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
(să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
(să)
  • bilească
  • bileau
  • bili
  • biliseră
Intrare: ghili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghili
  • ghilire
  • ghilit
  • ghilitu‑
  • ghilind
  • ghilindu‑
singular plural
  • ghilește
  • ghiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghilesc
(să)
  • ghilesc
  • ghileam
  • ghilii
  • ghilisem
a II-a (tu)
  • ghilești
(să)
  • ghilești
  • ghileai
  • ghiliși
  • ghiliseși
a III-a (el, ea)
  • ghilește
(să)
  • ghilească
  • ghilea
  • ghili
  • ghilise
plural I (noi)
  • ghilim
(să)
  • ghilim
  • ghileam
  • ghilirăm
  • ghiliserăm
  • ghilisem
a II-a (voi)
  • ghiliți
(să)
  • ghiliți
  • ghileați
  • ghilirăți
  • ghiliserăți
  • ghiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ghilesc
(să)
  • ghilească
  • ghileau
  • ghili
  • ghiliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
(să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
(să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
(să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
(să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
(să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
(să)
  • bilească
  • bileau
  • bili
  • biliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)