dexonline

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

beregăți v [At: DA / Pzi: ~țesc / E: beregată + -i] A beregătui.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

belegată sf vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

berăgată sf vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

beregată sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) bele-, -răg-, -gău, -ghea-, ~guș, -rig-, birighia-, gher(e)beată, verig- / Pl: ~te, (Mol) -găți / E: ns cf srb berikat] (Pop) 1 Laringe Si: înghițitoare, gâtiță. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 (Îe) A avea ~ ta curcanului A înghiți repede și nemestecat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

beregău sn vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

beregheată sf vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bereguș s vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

berigată sf vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

gărigată^[1] sf vz beregată

Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

verigată sf vz beregată

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: beregăți

beregăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) beregăți	beregățire	beregățit beregățitu‑	beregățind beregățindu‑	singular	plural
		(a) beregăți	beregățire	beregățit beregățitu‑	beregățind beregățindu‑	beregățește	beregățiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	beregățesc	(să) beregățesc	beregățeam	beregății	beregățisem
	a II-a (tu)	beregățești	(să) beregățești	beregățeai	beregățiși	beregățiseși
	a III-a (el, ea)	beregățește	(să) beregățească	beregățea	beregăți	beregățise
plural	I (noi)	beregățim	(să) beregățim	beregățeam	beregățirăm	beregățiserăm beregățisem
	a II-a (voi)	beregățiți	(să) beregățiți	beregățeați	beregățirăți	beregățiserăți beregățiseți
	a III-a (ei, ele)	beregățesc	(să) beregățească	beregățeau	beregățiră	beregățiseră

Intrare: beregată

beregată¹ (pl. -e) substantiv feminin

substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beregată	beregata
nominativ-acuzativ	plural	beregate	beregatele
genitiv-dativ	singular	beregate	beregatei
genitiv-dativ	plural	beregate	beregatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

beregată² (pl. -i) substantiv feminin

substantiv feminin (F61)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beregată	beregata
nominativ-acuzativ	plural	beregăți	beregățile
genitiv-dativ	singular	beregăți	beregății
genitiv-dativ	plural	beregăți	beregăților
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

verigată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	verigată	verigata
nominativ-acuzativ	plural	verigate	verigatele
genitiv-dativ	singular	verigate	verigatei
genitiv-dativ	plural	verigate	verigatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

berigată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	berigată	berigata
nominativ-acuzativ	plural	berigate	berigatele
genitiv-dativ	singular	berigate	berigatei
genitiv-dativ	plural	berigate	berigatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

berăgată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	berăgată	berăgata
nominativ-acuzativ	plural	berăgate	berăgatele
genitiv-dativ	singular	berăgate	berăgatei
genitiv-dativ	plural	berăgate	berăgatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

belegată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	belegată	belegata
nominativ-acuzativ	plural	belegate	belegatele
genitiv-dativ	singular	belegate	belegatei
genitiv-dativ	plural	belegate	belegatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

gărigată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	gărigată	gărigata
nominativ-acuzativ	plural	gărigate	gărigatele
genitiv-dativ	singular	gărigate	gărigatei
genitiv-dativ	plural	gărigate	gărigatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bereguș substantiv neutru

substantiv neutru (N1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bereguș	beregușul
nominativ-acuzativ	plural	beregușe	beregușele
genitiv-dativ	singular	bereguș	beregușului
genitiv-dativ	plural	beregușe	beregușelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

beregheată substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beregheată	beregheata
nominativ-acuzativ	plural	beregheate	beregheatele
genitiv-dativ	singular	beregheate	beregheatei
genitiv-dativ	plural	beregheate	beregheatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

beregău substantiv neutru

substantiv neutru (N52)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beregău	beregăul
nominativ-acuzativ	plural	beregăuri	beregăurile
genitiv-dativ	singular	beregău	beregăului
genitiv-dativ	plural	beregăuri	beregăurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)