beregăți v [At: DA / Pzi: ~țesc / E: beregată + -i] A beregătui.

belegată sf vz beregată

berăgată sf vz beregată

beregată sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) bele-, -răg-, -gău, -ghea-, ~guș, -rig-, birighia-, gher(e)beată, verig- / Pl: ~te, (Mol) -găți / E: ns cf srb berikat] (Pop) 1 Laringe Si: înghițitoare, gâtiță. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 (Îe) A avea ~ ta curcanului A înghiți repede și nemestecat.

beregău sn vz beregată

beregheată sf vz beregată

bereguș s vz beregată

berigată sf vz beregată

gărigată^[1] sf vz beregată

verigată sf vz beregată