balanțat¹ sn vz balansat¹

balanțat², ~ă a vz balansat² corectat(ă)

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

balansat², ~ă a [At: DA / V: ~țat², ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: balansa] 1 Legănat². 2 (D. dispozitive) Echilibrat. 3 (Îs) Cont ~ Cont fără sold. corectat(ă)

balansat¹ sn [At: DA ms / V: ~țat¹ / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Balansare (1-2). corectat(ă)

balanța v vz balansa