3 intrări

7 definiții

Explicative DEX

balanța v vz balansa

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

balanță sf [At: OTESCU, CR. 27 / V: (pop) pa- / Pl: ~țe / E: fr balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 (Îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (Îe) A pune în – A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre. 4 (Fig; îe) A ține -ța dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca -ța (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelație din emisfera australă situată între Oficus și Fecioară. 7 (Îs) – cu basculă Balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. 9 (Ccr) Tabel care conține balanța (8). 10 (Îs) – de verificare Operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit. 11 (Îas) Situație a conturilor la o anumită dată. 12 (Îs) ~ comercială (a unei țări) Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului.

palaniță sf vz balanță

palanță sf vz balanță

palanție sf vz balanță

pălanță[1] sf vz balanță

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
Intrare: balansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balansa
  • balansare
  • balansat
  • balansatu‑
  • balansând
  • balansându‑
singular plural
  • balansea
  • balansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balansez
(să)
  • balansez
  • balansam
  • balansai
  • balansasem
a II-a (tu)
  • balansezi
(să)
  • balansezi
  • balansai
  • balansași
  • balansaseși
a III-a (el, ea)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansa
  • balansă
  • balansase
plural I (noi)
  • balansăm
(să)
  • balansăm
  • balansam
  • balansarăm
  • balansaserăm
  • balansasem
a II-a (voi)
  • balansați
(să)
  • balansați
  • balansați
  • balansarăți
  • balansaserăți
  • balansaseți
a III-a (ei, ele)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansau
  • balansa
  • balansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balanța
  • balanțare
  • balanțat
  • balanțatu‑
  • balanțând
  • balanțându‑
singular plural
  • balanțea
  • balanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balanțez
(să)
  • balanțez
  • balanțam
  • balanțai
  • balanțasem
a II-a (tu)
  • balanțezi
(să)
  • balanțezi
  • balanțai
  • balanțași
  • balanțaseși
a III-a (el, ea)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanța
  • balanță
  • balanțase
plural I (noi)
  • balanțăm
(să)
  • balanțăm
  • balanțam
  • balanțarăm
  • balanțaserăm
  • balanțasem
a II-a (voi)
  • balanțați
(să)
  • balanțați
  • balanțați
  • balanțarăți
  • balanțaserăți
  • balanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanțau
  • balanța
  • balanțaseră
Intrare: balanță
balanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanță
  • balanța
plural
  • balanțe
  • balanțele
genitiv-dativ singular
  • balanțe
  • balanței
plural
  • balanțe
  • balanțelor
vocativ singular
plural
palaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palaniță
  • palanița
plural
  • palanițe
  • palanițele
genitiv-dativ singular
  • palanițe
  • palaniței
plural
  • palanițe
  • palanițelor
vocativ singular
plural
pălanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălanță
  • pălanța
plural
  • pălanțe
  • pălanțele
genitiv-dativ singular
  • pălanțe
  • pălanței
plural
  • pălanțe
  • pălanțelor
vocativ singular
plural
palanție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanție
  • palanția
plural
  • palanții
  • palanțiile
genitiv-dativ singular
  • palanții
  • palanției
plural
  • palanții
  • palanțiilor
vocativ singular
plural
palanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanță
  • palanța
plural
  • palanțe
  • palanțele
genitiv-dativ singular
  • palanțe
  • palanței
plural
  • palanțe
  • palanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Balanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Balanță
  • Balanța
plural
genitiv-dativ singular
  • Balanțe
  • Balanței
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)