babaie sm [At: N. XENOPOL, ap. ȘIO / Pl: babai / E: tc baba] (Îrg) Tată.

babău^[1] sf vz bobou

băbău² sn vz bobou

băbău¹ sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~bae / E: nct] (Reg) Pat acoperit cu un cearșaf, care are un fel de stelaje dedesubt, pentru rufe.

bobou sn [At: (a. 1642) TEOFIL, ap. TDRG / V: bub-, bubău, băbău / Pl: ~ouă, (înv) -oaă, -oo / E: mg guba] 1-2 (îrg) Manta groasă de lână (sau de păr de capră cu lână), de culoare închisă, mai scurtă decât sarica (și cu mâneci foarte lungi) Cf ghebă, zeghe, țundră.

bubău sn vz bobou

bubou sn vz bobou