5 definiții pentru bobou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobóu sn [At: (a. 1642) TEOFIL, ap. TDRG / V: bub-, bubău, băbău / Pl: ~ouă, (înv) -oaă, -oo / E: mg guba] 1-2 (îrg) Manta groasă de lână (sau de păr de capră cu lână), de culoare închisă, mai scurtă decât sarica (și cu mâneci foarte lungi) Cf ghebă, zeghe, țundră.

BOBOU s.n. (ȚR, Trans. SV) Haină țărănească, sarică. B: Portŭ. Bobou. Zeachie. ST. LEX., 271. Răpiia cine ce putea … cine ii, cine șube, cine buboao, cine pături, cine cizme. IM 1730, 105v; cf. CAZANIE 1642; MARDARIE, 202. C: Și schimbîndu-și portul, s-au îmbrăcat într-un bobou ciobănesc și așa de-abia au scăpat cu viața. GH. BRANCOVICI. // A: Petrecură în boboaă și piei de capră. DOSOFTEI, VS; cf. IM 1754, 75r. Variante: bubou (IM 1730, 105v; IM 1754, 75r). Etimologie: magh. guba. substantiv neutru

bobóŭ n., pl. boboŭă, ca oŭ, oŭă, saŭ bobourĭ (cp. cu ung. guba). L.V. Sarică. Suman. – Azĭ. Trans. (buboŭ, bubăŭ, băbăŭ, pl. ăĭe). Suman scurt. V. dîrștină.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bobóu, s.n. (reg.) manta țărănească groasă, din lână; suman gros.

Intrare: bobou
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobou
  • boboul
  • bobou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bobou
  • boboului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)