aurare sf [At: DICȚ. / P: a-u~ / Pl: ~rări / E: aura¹] 1-3 Aurire (1-3).

aurar¹ sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.

aurar² sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar¹ după aur] (Trs; înv) 1 Orar¹. 2 Beteală.

aurariu¹ sm vz aurar¹

aurariu² sn vz aurar²